Probabil că sunt prea egoiști oamenii
Nu vor îndura niciodată cu nesimțire
atunci când sunt judecați de iubirea ta
sau de orice altceva ce implică sentimente
Cu cât te apropii mai mult cu atât mă judeci mai tare,
cu atât mă frământ mai mult
să nu cumva să nu îmi găsesc răspunsurile la întrebările tale.
Respirația nu e o amenințare-ea dispare
și aerul se strănge în vid, in vidul aceluiași spațiu în care te afli
Mai bine ești laș și fugi! dar regretul e mult mai mare,
ca nopțile de vară în timp de războaie...
...după tot ce ai pătimit în sos de gănduri...
Și până la urmă te apropii în leșinuri ușoare
ca un soldat la sfârșitul luptei, cu gesturi grele împotmolite în lacrimi tari
și spui că nu te doare...
Și până la urmă ți-am răspuns la prima întrebare...
Respiri ușor și de acum poți să simți roua dimineții
umplându-ți obrajii, plamânii și sufletul...
și de acum totul poate exploda în lumină....
...și tu te indrepți departe către soare....
ca eu să fiu nemuritoare?
ți-e frică tare...
(no hard feelings)
No comments:
Post a Comment