Dacă știi cum e să respiri printr-o pungă de gunoi și dacă știi cum se simte un claustrofob într-o cameră îngustă și caldă atunci iți poți imagina cum e să respiri aerul de pe strazile Mumbaiului (daca nu aș fi stat toată ziua în AC weather poate m-aș fi obișnuit...sau poate , mai mult decat sigur NU!-vremea asta nu e pentru mine )...acum asta e ce am simțit eu cu noaptea în cap când am coborât treptele avionului aterizat langa un altul pe care scria SPICEJET?!(oare de ce mi se pare amuzant numele-acum știu că fără spice nu există India ...-și fără rafinament și fără capacitate de a alege urât de frumos...și totuși mai târziu începe să îmi placă și încet încet să îmi lipsească)...așa... cu noaptea în cap.....și mă LOVEȘTE un aer fără oxigen de parcă mi-ar fi pus cineva un sac menajer pe cap, prea elastic să îl poți rupe în agonia de a trage pe nas niște aer proaspăt(și eu credeam că nu poate să fie chiar așa, la început, da pe naiba! să flu pe urmă ca poate fi mai rău?!!)
Pfiu!și intru în aeroport..AC weather again!(poși să îți imaginezi că înafară de AC nu exista aer.."curat"!?) și parcă în sfârșit respir. Merg spre un EXIT care nu prea știa nici el încotro se îndreaptă, așa că mă iau după mulțimea de indivizi de toate culorile(care sperau ca vacanța asta să merite banii...aici în țara culorilor și mirosurilor...nu mai conteaza de la ce sau de unde :P) și ne întorc indienii de la...de fapt nu era ghișeu, erau după o sfoară și...verificau cine iasă din aeroport ( ăștia nu au porți de verificare de metale la aeroport câte au în mall-uri ..da da...la fiecare tentativa de a intra să își iei o pâine trebuie să te radieze înainte bine ca nu cumva să pui ceva bombă în mulțime..a și dacă aveai geantă, borsetă, sau orice alt dispozitiv de cărat nimicuri ..clar erai descoperit de toate secretele ce le dețin aceste obiecte :P )..așa..după sfoară..erau indivizii care ne verificau un capăt de hârtie și ne întorceau cu degetu pe fiecare în ce direcție ințelegeau ei că trebuie...eu m-am luat după indienii din avion din nou ...și ajung la bagaje...și aștept și aștept...și aștept...apare și bagajul meu!(da mai dați-vă la o parte că și eu am drepturi!) și plec spre exit; din ce în ce mai mulți indieni care se holbează la mine ca noi la africani și care ar sări să mă ajute mai repede decât ar ajuta-o pe maică-sa dacă mi-ar fi căzut pașaportul sau un bagaj (mai tarziu să aflu că dacă ești amabil cu indienii sau dacă zâmbesti și te uiți la ei interpretează altceva-ei dsiscută din scuturarea capului! adica...desenează în aer semnul infinitului cu capul și de acolo ințeleg daca e "da" sau "nu" sau "poate" sau" bine" sau "I come in peace":))!!!)
...
Și ies din aeroport același aer fără oxigen dar văd două fețe cunoscute și muuulți palmieri și zic în gândul meu că nu e rău deloc...daar când mă uit pe geamul de la mașină....îmi venea să îi înjur pe aia de la Discovery că nu arată "fiecare colț de stradă" în documentarele lor, să nu te sperii chiar așa când vezi cu ochii tăi "minunea"...parcă era din altă lume...adică duh!era din altă lume...doar e la capatul pămantului...deși când călătorești cu avionul nu pare a fi așa departe ....Domnule! atâta mizerie cât poate îghiți țara asta ...numai dacă vezi crezi....Orașul ăsta...e cât România!!Oameni ascunși sub copertine de nilon...dormeau pe bordura care despărțea cele două sensuri ale drumului...familii întregi de câte 5-6 stăteau în bătaia Musonului între două drumuri...era ca și când te uitai la știrile de la ora 5...alea cu viitura! după clădirile înalte și mall-uri sunt slums-urile, șirui de baraci una langa alta ...care arătau ca groapa publica de gunoi...unde își duceau veacul majoritatea indienilor bătuți de soartă...am putut să ivesc înauntru odată când era seara și baraca era luminată de o lampă cu petrol, chiar deasupra parcării din curtea blocului...era...atât de mică cât baia unui hotel de 2 stele...și acolo viețuia o familie intreagă(soț, soție, socrii, copii...)
Așa era aproape peste tot: clădiri înalte, mall-uri, cinema-uri, reclame, apartamente scumpe, hoteluri de 5 stele și apoi mai erau blocurile alea simple, unele arătau mai bine ca în România altele erau pline de mâzgă, mucegai, ciuperci...mă rog ..și alte chestii de la umezeala permanentă din aer...și slums-urile care dominau ultimul strat al ierarhiei.
La bloc aveau portar și paznic în parcare...care sforăia pe un scaun de plastic între mașini..ce să facă omu pe căldura aia...la blocul unde stăteam eu era un indian luuuung și cafeniu, de obicei, cu cămașa prea mare pt oasele lui și pantalonii cu cracii prea scurti. Mă dau jos și admir ca de fiecare dată de atunci încoace palmierul ăla frumos sub care parcam mașina(de abea a 3-a zi am observat dealul de slums-uri care se ridica deasupra parcării ca un morman de gunoi colorat). chiar langa parcarea mașinilor era sub clădire parcarea motocicletelor care predomina pe aici... lumea cumpără motocicletă daca nu are bani de mașină ...mă rog. În hol stătea alt paznic care ținea cheile mașinilor din parcare într-un sertar care nu se ținea bine în țâțâni ...era de obicei un indian bătrân cu părul gri și chelie cu o batistă legată ca un batic care se plângea toată ziua de sănătate de fiecare dată când se certă lumea cu el că nu le-a spălat mașina(da..avea sarcina de a spăla mașinile din parcare).Vine și unu din cele două lifturi care mai mereu se tot strica...și te vezi în oglinda aia mare cât de transpirat ești încât nu poți să îți dezlipești firele de păr care au ajuns pe obraji și îți ți respirașia fără să vrei din lipsă de aer până cineva apasă butonul de ..ventilator...ăla din tavan? ăla mic plin de praf? si se împrăștie praful prin lift într-o tornadă ca și copilul lui Katrina...câteodată se mai înghesuie și un băiat care cică iți apasă butoanele (uimitor era că știa fiecare persoană la ce etaj stă dupa figură...și venea doar rareori )că parcă nu era deja înghesuială...își mai punea si un scăunel mic de plastic înăuntru....
Aici dacă ești omul din slums orice muncă era binevenită...în apartament era menajera (Mimal) care vine în fiecare zi în jur de ora 13...din câte am auzit trăia intr-o baracă cu un soț bețiv..avea 3 copii și pe unul reușea cumva să îl țină la facultate...e o indiancă mica cu pielea cafenie,cercel auriu în nas, poartă tot timpul saree și mai tot timpul privește în pămant...La mașină e un șofer (Ishvar), un indian cu mustață, înalt slab și cu burtă care știe să ne ducă peste tot prin oraș...s-a căsătorit si el la 40 de ani, i-a murit soacă-sa și soția lui va naște în curând...vine in fiecare zi cu motocicleta din alt oraș...nu știe să se scuze când ragâie doar când strănută...pufăie cand e aglomerată șoseaua și câteodata înjură și folosește regula de bază aici pe care te-o învață instructorul când iei carnetul și anume CLAXONEAZĂ pâna se dau la o parte ceilalți ...oricum nu există semne de circulație și nici reguli...cele două benzi devin patru...și de vină spun ei..sunt ricshaw...taxiuri pe 2 roți!care sunt conduse tot de oameni din slums care nu respectă nimic....... și telefonul lui mă sperie de fiecare dată cu un ringtone mexican...
Nu au tortuare!!!nu ai unde să te plimbi decât pe ...faleză?!!...doar colo unde este plajă..nu au parcuri! așa că mergem cu mașina peste tot...la fiecare lumină roșie când mașina stă pe loc ...în jurul ei se strâng fel și fel de săraci și "săraci"....fără vre-un membru, copilași drogați de părinții lor, vânduți, obligați să cerșească sau să vândă chestii...mai sunt și ăia care se enervează când faci semnul cu mâna să plece și lovesc în geam cu silă....femeile toate împopoțonate și murdare care strigă : hello baby!hello mama! hy Ranee(queen)...pentru că eram albă și credeau că am o groază de bani....și mai erau eunucii...iaii...niște bărbați cu pleata lungă ....imbracați în saree-uri...La marginea drumului erau fel și fel de tarabe ambulante cu legume și fructe ciudate sau cu pan(înlocuiește tutunul care e mai scump ...sunt frunze care le manancă si apoi scuipă peste tot lăsând în urmă pete cărămizii...sunt peste tot...) ...erau oameni care trăiau pe stradă ,copii...they were grooming ...alții dormeau pe betonul cald....unii aveau obiectele aranjate frumos chiar dacă erau niște resturi si sticle....mai ales femeile mai bătrâne...între 4 bețe de lemn si o copertina de vinilin își aranjau locuința...cei mai mulți din oamenii ăștia ori au scăpat dintr-un dezastru natural ce se petrecuse la ei în sat, ori erau copii dați de părinții care nu aveau...ciar nu aveau cu ce să îi țină în viață și atunci îi dadeau la cei care îi adună pentru ai angaja ca cerșetori..și câte și mai câte grozăvii de genul ăsta se întâmplă aici mai mult ca oriunde.
Stilul lor de viață e atât de diferit încât nu aș putea să explic tot ce văd într-un mod mai pozitiv..dacă asta văd!...pentru că nu înțeleg cum sunt ei crescuți...cu ce povești și ce sfaturi...nu știu cum sunt văzuți de ei înșiș dacă ei singuri vor să fie mai albi!....chiar au creme de albit....fair&lovely...dacă nu ai pielea mai deschisă nu ai șanse să te căsătorești, să iți găsești o slujbă serioasă...adevărul e că dacă și ei au mentalitatea asta între semenii lor...ce să mai spun de noi și de rasism....speechless!
Atâta sălbăticie și libertate încât îți poți imagina fraza aia cu ...fără reguli și frică de păcat ar fi haos...!ei....e cam aproape de haos....dar ei sunt fericiți...au fructe peste tot, au grădina zoologică exact aici...peste tot...jungla se întinde peste betonul din oraș...soarta nu îi pune la încercare...pentru că ei o acceptă si nu se plâng ...fac ce știu să facă...cred în ce sunt învățați să creadă...fiecare religie are filozofia ei...si adevărurile ei...părțile rele și bune sunt in echilibru brut și evident...eu îmi imaginez o lume unde copiii nu cresc și își fac regulile jocului după cum vor cei mai răsăriți dintre ei...in rest se bucură de copilărie...și suferința nu ajunge la gravitatea la care ajunge cea a unui adult...ci acceptă tot ce li se dă sau uită repede tot ce li se ia...
...
Și ies din aeroport același aer fără oxigen dar văd două fețe cunoscute și muuulți palmieri și zic în gândul meu că nu e rău deloc...daar când mă uit pe geamul de la mașină....îmi venea să îi înjur pe aia de la Discovery că nu arată "fiecare colț de stradă" în documentarele lor, să nu te sperii chiar așa când vezi cu ochii tăi "minunea"...parcă era din altă lume...adică duh!era din altă lume...doar e la capatul pămantului...deși când călătorești cu avionul nu pare a fi așa departe ....Domnule! atâta mizerie cât poate îghiți țara asta ...numai dacă vezi crezi....Orașul ăsta...e cât România!!Oameni ascunși sub copertine de nilon...dormeau pe bordura care despărțea cele două sensuri ale drumului...familii întregi de câte 5-6 stăteau în bătaia Musonului între două drumuri...era ca și când te uitai la știrile de la ora 5...alea cu viitura! după clădirile înalte și mall-uri sunt slums-urile, șirui de baraci una langa alta ...care arătau ca groapa publica de gunoi...unde își duceau veacul majoritatea indienilor bătuți de soartă...am putut să ivesc înauntru odată când era seara și baraca era luminată de o lampă cu petrol, chiar deasupra parcării din curtea blocului...era...atât de mică cât baia unui hotel de 2 stele...și acolo viețuia o familie intreagă(soț, soție, socrii, copii...)
Așa era aproape peste tot: clădiri înalte, mall-uri, cinema-uri, reclame, apartamente scumpe, hoteluri de 5 stele și apoi mai erau blocurile alea simple, unele arătau mai bine ca în România altele erau pline de mâzgă, mucegai, ciuperci...mă rog ..și alte chestii de la umezeala permanentă din aer...și slums-urile care dominau ultimul strat al ierarhiei.
La bloc aveau portar și paznic în parcare...care sforăia pe un scaun de plastic între mașini..ce să facă omu pe căldura aia...la blocul unde stăteam eu era un indian luuuung și cafeniu, de obicei, cu cămașa prea mare pt oasele lui și pantalonii cu cracii prea scurti. Mă dau jos și admir ca de fiecare dată de atunci încoace palmierul ăla frumos sub care parcam mașina(de abea a 3-a zi am observat dealul de slums-uri care se ridica deasupra parcării ca un morman de gunoi colorat). chiar langa parcarea mașinilor era sub clădire parcarea motocicletelor care predomina pe aici... lumea cumpără motocicletă daca nu are bani de mașină ...mă rog. În hol stătea alt paznic care ținea cheile mașinilor din parcare într-un sertar care nu se ținea bine în țâțâni ...era de obicei un indian bătrân cu părul gri și chelie cu o batistă legată ca un batic care se plângea toată ziua de sănătate de fiecare dată când se certă lumea cu el că nu le-a spălat mașina(da..avea sarcina de a spăla mașinile din parcare).Vine și unu din cele două lifturi care mai mereu se tot strica...și te vezi în oglinda aia mare cât de transpirat ești încât nu poți să îți dezlipești firele de păr care au ajuns pe obraji și îți ți respirașia fără să vrei din lipsă de aer până cineva apasă butonul de ..ventilator...ăla din tavan? ăla mic plin de praf? si se împrăștie praful prin lift într-o tornadă ca și copilul lui Katrina...câteodată se mai înghesuie și un băiat care cică iți apasă butoanele (uimitor era că știa fiecare persoană la ce etaj stă dupa figură...și venea doar rareori )că parcă nu era deja înghesuială...își mai punea si un scăunel mic de plastic înăuntru....
Aici dacă ești omul din slums orice muncă era binevenită...în apartament era menajera (Mimal) care vine în fiecare zi în jur de ora 13...din câte am auzit trăia intr-o baracă cu un soț bețiv..avea 3 copii și pe unul reușea cumva să îl țină la facultate...e o indiancă mica cu pielea cafenie,cercel auriu în nas, poartă tot timpul saree și mai tot timpul privește în pămant...La mașină e un șofer (Ishvar), un indian cu mustață, înalt slab și cu burtă care știe să ne ducă peste tot prin oraș...s-a căsătorit si el la 40 de ani, i-a murit soacă-sa și soția lui va naște în curând...vine in fiecare zi cu motocicleta din alt oraș...nu știe să se scuze când ragâie doar când strănută...pufăie cand e aglomerată șoseaua și câteodata înjură și folosește regula de bază aici pe care te-o învață instructorul când iei carnetul și anume CLAXONEAZĂ pâna se dau la o parte ceilalți ...oricum nu există semne de circulație și nici reguli...cele două benzi devin patru...și de vină spun ei..sunt ricshaw...taxiuri pe 2 roți!care sunt conduse tot de oameni din slums care nu respectă nimic....... și telefonul lui mă sperie de fiecare dată cu un ringtone mexican...
Nu au tortuare!!!nu ai unde să te plimbi decât pe ...faleză?!!...doar colo unde este plajă..nu au parcuri! așa că mergem cu mașina peste tot...la fiecare lumină roșie când mașina stă pe loc ...în jurul ei se strâng fel și fel de săraci și "săraci"....fără vre-un membru, copilași drogați de părinții lor, vânduți, obligați să cerșească sau să vândă chestii...mai sunt și ăia care se enervează când faci semnul cu mâna să plece și lovesc în geam cu silă....femeile toate împopoțonate și murdare care strigă : hello baby!hello mama! hy Ranee(queen)...pentru că eram albă și credeau că am o groază de bani....și mai erau eunucii...iaii...niște bărbați cu pleata lungă ....imbracați în saree-uri...La marginea drumului erau fel și fel de tarabe ambulante cu legume și fructe ciudate sau cu pan(înlocuiește tutunul care e mai scump ...sunt frunze care le manancă si apoi scuipă peste tot lăsând în urmă pete cărămizii...sunt peste tot...) ...erau oameni care trăiau pe stradă ,copii...they were grooming ...alții dormeau pe betonul cald....unii aveau obiectele aranjate frumos chiar dacă erau niște resturi si sticle....mai ales femeile mai bătrâne...între 4 bețe de lemn si o copertina de vinilin își aranjau locuința...cei mai mulți din oamenii ăștia ori au scăpat dintr-un dezastru natural ce se petrecuse la ei în sat, ori erau copii dați de părinții care nu aveau...ciar nu aveau cu ce să îi țină în viață și atunci îi dadeau la cei care îi adună pentru ai angaja ca cerșetori..și câte și mai câte grozăvii de genul ăsta se întâmplă aici mai mult ca oriunde.
Stilul lor de viață e atât de diferit încât nu aș putea să explic tot ce văd într-un mod mai pozitiv..dacă asta văd!...pentru că nu înțeleg cum sunt ei crescuți...cu ce povești și ce sfaturi...nu știu cum sunt văzuți de ei înșiș dacă ei singuri vor să fie mai albi!....chiar au creme de albit....fair&lovely...dacă nu ai pielea mai deschisă nu ai șanse să te căsătorești, să iți găsești o slujbă serioasă...adevărul e că dacă și ei au mentalitatea asta între semenii lor...ce să mai spun de noi și de rasism....speechless!
Atâta sălbăticie și libertate încât îți poți imagina fraza aia cu ...fără reguli și frică de păcat ar fi haos...!ei....e cam aproape de haos....dar ei sunt fericiți...au fructe peste tot, au grădina zoologică exact aici...peste tot...jungla se întinde peste betonul din oraș...soarta nu îi pune la încercare...pentru că ei o acceptă si nu se plâng ...fac ce știu să facă...cred în ce sunt învățați să creadă...fiecare religie are filozofia ei...si adevărurile ei...părțile rele și bune sunt in echilibru brut și evident...eu îmi imaginez o lume unde copiii nu cresc și își fac regulile jocului după cum vor cei mai răsăriți dintre ei...in rest se bucură de copilărie...și suferința nu ajunge la gravitatea la care ajunge cea a unui adult...ci acceptă tot ce li se dă sau uită repede tot ce li se ia...
No comments:
Post a Comment